– Ce? Să încerce numai! Dacă mă atinge măcar cu un deget, o să-l trimit pentru câțiva ani în altă parte! Iar pe tine te arunc afară chiar acum, ca să nu-ți mai văd fața aia acră.
– Câte oară trebuie să-ți repet, Fiodor: nu-mi plac vizitele frecvente ale mamei tale! – șuieră Irina, când soțul ei îi anunță că mama lui vine din nou în vizită, deși trecuse mai puțin de o lună de la ultima vizită.
– Și ce pot să fac? Dacă vrea, să vină, – a răspuns indiferent Fiodor.
– Serios? Așa de simplu? – a izbucnit Irina.
– Nu înțeleg ce vrei de la mine. Dacă nu-ți place, sun-o tu și spune-i să nu vină!
– Iartă-mă, dragă, dar e mama TA! Ai uitat?
– Ce contează a cui e? Dacă nu mi-ar plăcea ceva din ceea ce face mama ta, i-aș suna eu însumi și i-aș spune tot! Iar tu stai aici și te plângi: „a ta, a mea!” Ce prostii!
– Prostii sunt toate lucrurile legate de mama ta! A mea nu a făcut niciodată… NICIODATĂ așa ceva! Ea nu se amestecă în viața noastră, nu-ți critică aspectul fizic, nu…
– Da, tu te descurci foarte bine cu asta, – o întrerupse Fedor.
– Ce vrei să spui? – se încruntă Irina.
– Ceea ce nu-ți place la mine! – după o pauză, aruncă Fiodor, fixând-o cu privirea.
– A! Te referi la faptul că, din cauza dependenței tale de bere, în curând vei purta sutienele mele? – zâmbi ea.
– Exact despre asta vorbesc!
– Atunci renunță la băutură și ocupă-te de tine! Ajunge cu statul în fața televizorului cu o sticlă în mână în fiecare seară! – zise Irina cu dispreț.
– Poate ar trebui să încep să beau ceva mai tare și să te alerg prin apartament după serviciu? – ripostă el. – Dar o să renunț la bere.
– Poate că o să renunți la băutură în general? O să slăbești acolo unde nu trebuie! O să începi să mergi la sală! O să înveți să comunici cu rudele tale!
– Iar începi cu asta?! Nu ai alt subiect de discuție? – izbucni Fiodor, sărind de pe canapea.
– Vreau să-ți pui în sfârșit la punct mama, fratele și unchiul tău! Să nu se mai amestece în viața noastră! E insuportabil! Încă mai pot să-i suport pe fratele și unchiul tău – măcar ei nu stau mult, dar mama ta…
– Atunci spune-i tu, Ira! De ce mă bagi și pe mine?!
– Să te bag? E mama TA! Tu ești „băgat” de când te-ai născut!
– De ce voi, femeile, nu puteți să vă înțelegeți? De ce vă certați mereu? Ce se întâmplă în capul vostru? Nu voi înțelege niciodată! – Fiodor se apucă de cap, ca și cum ar fi încercat să oprească o migrenă iminentă.
– Nu e vorba de relațiile dintre femei, Fedya! Pur și simplu mama ta încearcă mereu să ne controleze viața! Spune că nu vom reuși niciodată! Te ațâță împotriva mea! Face dezordine când totul e perfect! Vede că sunt supărată, dar continuă totuși!
– DE CE ÎMI SPUI TOATE ASTA?! – urlă Fedor, neputând suporta încă un val de reproșuri.
– Pentru că vreau să încetezi! Vreau să-i explici mamei tale că vizitele ei constante aici nu sunt necesare! O dată la șase luni sau o dată pe an este suficient! Pentru că…
– Da, am înțeles!!! Am înțeles! Gata! Ajunge! – Fedor nu mai țipa, dar vorbea încă tare și iritat.
– Ar fi grozav dacă ai înțelege cu adevărat, nu doar să spui asta ca să tac! – ripostă Irina.
– Am înțeles totul! Imediat ce vine mama, vorbesc cu ea. Îi explic că vizitele ei frecvente nu sunt necesare. Ne-am înțeles? – spuse Fedor conciliator, luând-o pe soția sa de mâini, ca și cum ar fi vrut să o convingă de sinceritatea sa.
– Bine, am înțeles, – a fost de acord ea, deși în vocea și privirea ei se citea încă neîncredere. – Doar că, Fiodor…
– Doamne, Irina! Termină odată! Hai să petrecem măcar seara asta fără să ne certăm! Am promis că vorbesc cu mama, așa că o să vorbesc! Nu mai încerca să mă educi!
Irina tăcu, aruncându-i soțului o privire jignită. Voia să-i explice din nou cât de mult o deranja mama lui. Îi părea că pentru Fedor cel mai important era să aibă mâncare și bere în frigider, iar restul nu-l interesa deloc.
Cât efort i-a costat Irinei înainte de nuntă să-și învețe soțul regulile elementare de ordine: să nu arunce lucrurile, să spele vasele imediat, să nu le lase în chiuvetă, așa cum făceau părinții lui. Acolo, mama lui făcea curățenie pentru toți. A reușit să-i schimbe obiceiurile, dar acum trebuia să-l dezvățe de obiceiul de a bea bere în fiecare seară și să-i spună mamei lui că nu mai are ce căuta acolo.
Când Antonina Vasilievna a sosit, Fiodor a întâmpinat-o la gară și i-a promis soției că va vorbi cu mama sa pe drum spre casă. Însă, în loc să-i explice că trebuie să înceteze să mai vină atât de des, i-a spus:
– Mamă… Știi… Irinka face din nou crize din cauza ta…
– Din cauza mea? – se miră Antonina Vasilievna. – Ce am făcut?
– S-a enervat din cauza vizitelor tale frecvente! Vrea să uiți complet drumul spre noi! Spune că este apartamentul ei și că tu ești de prisos aici! Pe scurt, a înnebunit complet!
– Așa? – femeia și-a acoperit gura cu mâna, prefăcându-se șocată. – Înseamnă că va trebui să vorbesc cu ea… Din suflet! – ultimele cuvinte au sunat ca o amenințare evidentă.
– Cred că da! Mai bine te descurci tu cu ea, pentru că eu m-am săturat de scandalurile astea! Și-a băgat în cap că sunt alcoolic! Și, în general, te consideră dușmanul ei principal!
– O să-i arăt eu acestei obraznice cine e dușmanul aici! – zise mama. – Nu o să mai țipe la băiețelul meu!
– Poate ar fi mai bine să nu fiu prezent. Am auzit destul de când m-ai sunat! – propuse Fiodor.
– Desigur, dragule! Du-te undeva sau stai în mașină. Imediat ce termin cu femeia asta, te sun! – răspunse Antonina Vasilievna cu blândețe.
– Ar fi minunat!
– Atunci du-mă și nu intra! Dă-mi cheile, ca să nu vă deranjez cu telefoanele!
Fedor îi întinse imediat cheile și ajunser în tăcere acasă. La intrare, ea adăugă:
– Așteaptă să te sun! Imediat ce termin cu această vulpe, te anunț!
Fedor încuviință, își conduse mama cu privirea și plecă, fără să precizeze unde se duce. Antonina Vasilievna se îndreptă cu pași siguri spre intrare.
Intrând în apartament, observă că în aer nu se simțea mirosul mâncării sau al prăjiturilor – niciun semn că o aștepta cineva.
– Irina! – o strigă ea tare pe nora sa.
– Bună ziua, Antonina Vasilievna, – ieși Irina din sufragerie, surprinsă de absența soțului.
– „Bună ziua”… – o imită soacra, întinzând cuvântul în mod batjocoritor.
– S-a întâmplat ceva? – se încruntă Irina. – Unde e Fiodor?
– Nu e treaba ta! Fiul meu e în siguranță, departe de tine! Acum vom vorbi noi două, dragă! O să vorbim!
– Nu înțeleg! Ce aluzii?! – se indignă Irina.
– Nu sunt aluzii! – tăie Antonina Vasilievna. – Ai hotărât să-i distrugi viața copilului meu? Nu-ți place că vin în vizită? Să știi că nu va fi des! Pot să locuiesc aici, dacă vreau!
– Ce tot spui acolo? Ți-ai pierdut complet conștiința? – aruncă Irina cu răutate.
– Eu?
– Exact! Nu eu!
– Uau, ce curajoasă ești! – zâmbi femeia.
– Ajunge! M-am săturat de grosolănia voastră! Ridicați-vă, îmbrăcați-vă și plecați de aici! – ridică Irina vocea.
– Eu?!
În loc să plece, Antonina Vasilievna se îndreptă spre sufragerie, se așeză pe canapea și se uită cu sfidare la nora ei.
– Ai înnebunit, bătrână vrăjitoare?! – strigă Irina. – Am spus: adună-te și pleacă la fiu-tău laș!
– Fiul meu te va da afară de aici dacă mai ridici vocea la mine! Și nu-mi pasă că apartamentul e al tău! M-ai înțeles?!
– Așa?! Încearcă doar să mă atingi și va ajunge într-un loc nu prea îndepărtat! Dar ție nu-ți pasă, nu-i așa?
– Nu-mi pasă de tine, iar Fedenka al meu este omul perfect! Tu nu ești bună nici să-i cureți pantofii! Sau crezi că apartamentul te face stăpână?!
– Imaginează-ți că da! Și chiar acum te voi arunca afară de aici, ca să nu-ți mai văd fața urâtă.
Așa s-a întâmplat. Irina a sărit la soacra ei, a apucat-o de păr și a târât-o în hol.
Antonina Vasilievna se opunea, încerca să o lovească pe nora ei, dar toate încercările ei erau zadarnice. Irina îi bloca loviturile, apucând-o cu putere de mâini.
Apoi, deschizând ușa de la intrare, a împins-o pe soacra ei pe palier. După ea au zburat haina, geanta și pantofii.
– TE VOI UCIDE!!! Fedya al meu te va face praf!!! – a țipat Antonina Vasilievna, când lucrurile ei au căzut peste ea.
Irina a zâmbit doar, a închis ușa și a încuiat-o din interior.
