Am un nepot adult care are 25 de ani, dar el nu face altceva decât să-mi ceară mereu bani. Nu știu cum să-l refuz, uneori dau tot ce mi-a mai rămas ca să nu moară de foame, dar abia reușesc să mă descurc singură.
De luni de zile vorbesc cu nora mea să aibă grijă de fiul ei – la o asemenea vârstă ar trebui să lucreze deja sau să meargă la universitate, în loc să trăiască încă din pâinea și untul părinților săi și al meu. Dar nu funcționează, este ca și cum ai arunca mazăre într-un perete – nepotul spune că se va schimba și își va îmbunătăți viața, dar apoi tot vine să ceară ajutor imediat după pensionarea mea.
Recent, însă, nepotul a venit cu o cafea și o cutie de ciocolată și a spus că are un plan genial care ar funcționa, dar că are nevoie de bani pentru a transforma ideea de afaceri în realitate.
Ca să fiu sincer, nu am economii și pensia mea nu durează mult, doar medicamentele mă costă o avere. Cu toate acestea, în ultimele luni am continuat să cred că nepotul meu se va deștepta și va începe să câștige bani. Poate că și-a dat seama și acum chiar are nevoie de sprijin care să dea roade.
I-am spus că nu am sume atât de mari de bani, dar el mi-a spus că poți împrumuta și că va aranja totul, tot ce am nevoie este semnătura mea. Mă vizitează în fiecare zi și mă convinge, iar eu nu mai știu ce să fac.
Nu-mi place ideea, mi-e frică și cred că nu ar trebui să vină la mine cu asta, ci doar la părinții lui… Vecinul meu mă avertizează să nici nu mă gândesc la vreun împrumut, dar inima mi se frânge când mă gândesc că nepotul meu nu va realiza nimic dacă nu-l ajut.
Dar dacă ideea lui de afaceri merită și îi va aduce beneficii? Poate atunci voi beneficia și eu de ea, dacă nepotul meu vrea să împartă profitul….
