Am venit în Ucraina pentru două săptămâni și tocmai primisem un concediu de la fabrică. În această perioadă, a coincis că sora mea mai mică, Vera, avea o aniversare – a împlinit 55 de ani. Am cumpărat special o mulțime de cafea din Italia (pentru ea și separat pentru fiul și nora mea), dulciuri, conserve, roșii, pește, brânzeturi, bucăți de carne, ulei și câteva sticle de vin.
S-au dovedit a fi două genți uriașe care abia încăpeau în autobuz. Lucrez ca menajeră în Catania, Sicilia, de 15 ani. Ca multe alte femei, am plecat să muncesc în străinătate pentru a-mi întreține familia.
A fost foarte dificil să-mi cresc fiul singură, pentru că soțul meu ne-a părăsit pentru o amantă tânără și nu a plătit pensie alimentară. Desigur, am înțeles că va fi dificil în străinătate, dar nu mă așteptam să fie așa. Locuiam într-o cameră mică cu alte trei femei care veneau și ele la muncă. Ne trezeam la 5 dimineața ca să fim pe picioare înainte de deschidere și să începem să curățăm hotelul. Alergam de la un etaj la altul, adunând rufele murdare și aranjând camerele la perfecție.
Din păcate, chiar și toaletele și bideurile trebuiau lustruite. Au existat, desigur, și oaspeți drăguți care au lăsat bacșiș și nu au fost nepoliticoși, dar, în general, munca era foarte obositoare.
Nu m-am dus acasă de sărbători – a existat întotdeauna un flux imens de turiști în Sicilia. În fiecare seară plângeam de oboseală, brațele și picioarele îmi tremurau, iar dorul de fiul meu Dmitry pur și simplu nu-mi dădea pace. Dar, așa cum se spune, tot ceea ce se întâmplă este spre bine. Datorită muncii mele, am reușit să-mi susțin financiar fiul.
Acum Dmitriy are propria sa familie și propria sa afacere. Mă gândesc deja să mă întorc în Ucraina pentru a avea grijă de nepoții mei. Așa că sâmbătă am mers s-o vizităm pe Vera în sat. I-am adus un buchet imens de trandafiri, șampanie și i-am pus 200 de euro (aproape 9.000 de grivne) într-un plic. Fiul și nora mea i-au dăruit un set de veselă pentru 10 persoane. Vera a locuit toată viața ei în sat, are propria fermă, dar tot mereu îi lipsesc banii.
“I-am oferit în repetate rânduri să meargă la muncă. Nu voi spăla toalete pentru 100 de euro!”, a răspuns ea cu dispreț. Am avut o discuție plăcută, iar seara, când am început să ajut la spălat vasele, Vera a scos un plic. “Ce e asta?” “Ce?” “Păi, asta”, a arătat ea spre plic, “e un cadou. Nu-l cheltui, pune-l deoparte. – Ascultă, sunt străină pentru tine?
Ce tot spui acolo? Ți-am dat 200 de euro. – Ești așa de răsfățat! Ai câștigat atât de mult din munca ta și mi-ai adus atât de puțin. Tu ai cumpărat un apartament frumos pentru fiul tău, iar eu mă gândesc cum să-mi hrănesc copiii și nepoții. Ai uitat de familia ta?
– “Vera, de ce te simți jignită?” “Acum ești o doamnă importantă, trăiești în Europa, așa că te-ai îmbrăcat elegant – o rochie, pantofi, un telefon nou. Eu mă duc la magazinul second-hand să cumpăr ceva. În dimineața următoare, când am plecat, Vera nici măcar nu m-a îmbrățișat de rămas bun. A fost foarte jignită, iar fiul și nora mea au observat, dar nu am intrat în detalii. Nu înțeleg de ce am jignit-o atât de mult pe sora mea. 200 de euro este salariul mediu în zilele noastre.
Nu-i de ajuns? Crede ea că mă odihnesc doar pe câștigul meu? Arat ca un cal, nu am timp nici măcar să merg la mare. I-am oferit Verei un loc de muncă de mai multe ori, și există o cerere uriașă pentru asta. Poți chiar să mergi și să câștigi bani pentru vară. Ce am făcut de am supărat-o atât de tare?
