Masha a venit în clasa noastră când eram în clasa a opta. Echipa noastră era destul de prietenoasă, toată lumea se susținea reciproc și se ajuta când era necesar. Dar odată cu sosirea ei, atmosfera generală s-a schimbat semnificativ. Masha provenea dintr-o familie defavorizată. Îți puteai da seama de la ea că părinții ei fuseseră abandonați.
Venea la școală cu o mașină străină scumpă și avea un șofer personal, deși locuia la zece minute de mers pe jos. Era o fată foarte drăguță, știa asta și profita de asta.
Mulți băieți s-au îndrăgostit imediat de ea. Mai puțin de o lună mai târziu, un mic grup de admiratori s-a adunat în jurul ei. Făceau literalmente tot ce voia ea. Sub influența ei, au început chiar să intimideze doi copii care erau defavorizați.
Personal, nu mi-a plăcut subiectul de la bun început, așa că am păstrat neutralitatea și am stat deoparte. În clasa a IX-a, aveam o ierarhie clară, cu Masha ocupând cu mândrie primul loc.
Admiratorii Mashei îi hărțuiau deja în mod deschis pe băieții din clasele inferioare. Deoarece mă simțeam inconfortabil în clasă, chiar dacă nu eram atins, am decis să merg la facultate după clasa a noua.
După aceea, nu am mai avut practic niciun contact cu foștii mei colegi de clasă. Au trecut cincisprezece ani. Lucrez ca medic într-o clinică. Într-o zi, o femeie a venit să mă vadă cu un bolus în unitatea de arși. Era clar că trăise prematur și era subnutrită.
Deși era de vârsta mea, părea mult mai în vârstă. Când m-am uitat la numele și prenumele ei, am fost surprinsă – era aceeași Maria din clasa noastră. “Ce ai devenit?”, mi-am zis. M-a recunoscut și ea și a început să-mi povestească cum trăia după ce firma tatălui ei a dat faliment. Se căsătorise cu un tiran care o bătea și abia reușea să-și hrănească copiii. Apoi mi-am amintit cuvintele mamei mele. “Nu știi niciodată cum îți va decurge viața, așa că fii mereu bun cu ceilalți.”
