Odată am mers într-o excursie cu prietenii. Totul a fost foarte bine. Pe drum, ne distram, ne amuzam și era o atmosferă foarte bună. Erau o mulțime de tineri acolo, toți energici, toți glumeau, râdeau, toți se distrau foarte bine.
Dintr-o dată, o bătrână a intrat în bucătărie. Ne-am gândit, asta e. Acum trebuie să oprim muzica, să nu ridicăm căldura și să mergem mai departe în liniște. A intrat bunica și ne-a rugat să plecăm ca să se poată schimba. Am fost foarte indignați, nu ne-a plăcut. Dar ce puteam să facem – am ieșit.
Când ne-am întors, am văzut că era mâncare pe masă. Erau o mulțime de mâncăruri diferite. Și bunica ne-a spus imediat să stăm jos și să mâncăm. Într-adevăr, nu ne-am gândit deloc la mâncare, dar ne era tuturor foarte foame. Apoi bunica mea a început să ne spună tot felul de glume și râdeam împreună, iar apoi ne-a spus să dăm muzica mai tare ca să nu ne plictisim. Am fost foarte surprinși că există bunici atât de pozitive care pot comunica atât de bine cu generația tânără.
Mi-aș dori să existe mai multe astfel de bunici, pentru că majoritatea bunicilor pe care le cunoșteam erau întotdeauna nemulțumite de generația tânără, iar această bătrână era complet diferită.
Mi-a spus că trăiește singură, toată lumea a abandonat-o. Fiul ei i-a întors spatele pentru că ea a refuzat să își vândă casa și să îi dea banii. Fiul avea o afacere și avea nevoie de bani pentru a o dezvolta. A decis să o convingă pe mama sa să renunțe la casă și să investească în afacere. I-a sugerat mamei sale să se mute la un azil de bătrâni.
Mama l-a dat afară și nu a mai vorbit cu el de atunci, deși nici fiul nu mai sună. Relațiile cu fiica s-au deteriorat atunci când aceasta s-a căsătorit și nu și-a invitat mama la petrecerea de nuntă, spunând că este o săteancă și că pețitorii sunt oameni influenți. Când mi-a spus povestea, lacrimile îi străluceau în ochi. Mi-a părut rău pentru femeie, dar doar pentru o clipă…
