Mi-e greu să înțeleg deciziile financiare ale mamei mele. La vârsta de 65 de ani, ea s-a întors recent dintr-o muncă de 6 ani în Grecia.
Am presupus că, în acest timp, mama va strânge bani și poate își va cumpăra un apartament, mai ales având în vedere problemele de locuit ale familiei noastre.
Acum locuim într-un apartament cu o cameră pe care l-am moștenit de la bunica mea. Părinții mei au trăit într-o situație similară toată viața lor.
Așteptându-mă ca mama să contribuie la situația noastră locativă, am fost dezamăgit când s-a întors fără să economisească un singur euro pentru noi. În schimb, a cheltuit nechibzuit banii pe “necesități”.
Odată am văzut-o chiar eu pe mama într-un centru comercial, cumpărându-și fericită a cincea pereche de pantofi și a patra jachetă.
Pare să trăiască pentru plăceri de moment, fără să se gândească la viitor. Mă întreb cum se va întreține în ultimii ani de viață? Se așteaptă ca noi să o sprijinim? Având în vedere că mama nu ne-a ajutat financiar în timpul anilor petrecuți în străinătate, mă îndoiesc că suntem obligați să facem acest lucru.
