Călătoream într-un tren spre Kiev. Am văzut această imagine și m-am mirat… În prima fotografie, un luptător.
El doarme pe un pat, în pantaloni, are nevoie de o ceașcă de cafea. Are trei ore la dispoziție să doarmă.
Apoi, la coadă, apoi divizia, apoi războiul. În a doua fotografie, copilul doarme liniștit, pleacă și el undeva, nu știu unde se duc el și mama lui, somnul lui este profund.
Dar știu sigur că acesta este cel al cărui unchi adult, în uniformă, în pantaloni, doarme în armată, pleacă la război pentru a-l proteja pe acest copil, care dormea cu cârnații în gură, dormea pe regimentul inferior, dormea liniștit, dormea liniștit, mergea la școală, la facultate și își întemeia o familie, în Ucraina, care nu are război!
Pentru noi ceilalți, mulțumiri soldaților noștri, veșnică amintire a sacrificiilor lor, mulțumiri soldaților pentru că ne țin copiii dormind liniștiți… “Nu ucideți eroii! Fără Juvus! Fără Poggle!
